amintiri din Pilatus

                deobicei,in serile lungi de iarna ,cand canalele romanesti de televiziune trateaza doar probleme politice,trec in fata computerului si traiesc din amintirile anului care a trecut.

deschid  http://www.hikr.org ,vad unde au mai urcat amicii mei,admir sute de fotografii,caut sa ma documentez cum se poate ajunge in locurile care-mi par accsesibile mie si....visez .

Uneori gasesc fotografii din puncte sigure in care am fost si eu,cautandu-mi urmele,alteori  fac planuri cum sa fac sa ajung acolo sus sa pot admira tot ce este frumos  si sa impartasesc si altora prin fotografie,din ce am vazut si merita vazut .

asta seara mi-am amintit de PILATUS.

daca incerci sa afli cateceva despre acest munte ,de pe internet,primele date se refera la altitudine si cand citesti 2119 m,deja este o cifra care nu-ti  spune prea multe.
Am fost acolo,presat de timp,nu am stat decat doua ore,dar am coborat cu inima plina de tot ce este frumos.
Va voi spune pe scurt povestea-
...dimineata la ora 6 am plecat cu masina din Pettneu-Austria,am traversat Arlbergpass,sub un rasarit de septembrie scantietor,noapte cazuse o zapada de 30 cm. dar soseaua era curatata impecabil,am traversat Liectenstein,oprind pentru o ora in cochetul Vaduz si am continuat drumul spre directia Lucerna.
De pe autostrada care serpuia pe malul lacului,mi-am oprit vederea pe acel varf si-am zis-nu trebuie ratat.
Destul de usor am ajuns intr-un cartier mai marginas,nu-i retin numele in acest moment si am gasit statia de telecabina-Panorama Goldenbahn.
Am aruncat din portbagaj,in rucsac,o sticla cu apa,o paine,doua rosii si o bucata de branza din muntii Buzaului,am strans din dinti cand am vazut tariful Goldenbahn,am cumparat cartela si am urcat in aceal gen de telegondola care urca doar pana la Frakmuntegg si de acolo te transferi intr-un teleferic ci capacitatea de 100 de persoane si care era la capacitate. 
In cateva zeci de minute am fost sus si culmea ghinionului dupa cateva fotografii,camera foto-kaputt,lipsa baterii,camera video dadea si ea semne de moarte.
Noroc cu niste cunostinte pe care i-am rugat sa-mi faca si mie 2-3 fotografii si sa mi le trimita pe mail.
Am admirat,Alpii cu varfurile acoperite de zapada,am asculta cantecele din tulnic,acele tulnice lungi de 12 m denumite Alphorn,acolo find o formatie din 5-6  tulnicari ,care cam la 30 minute ies pe o terasa si canta o melodie montana,iar la final turistii raspanditi pe varfuri raspun cu un fel de olariooo de al nostru.
Spectacolul este superb si uiti pentru moment ca nu-ti mai functioneaza camera foto.
M-am aszat ,pe unul din varfuri si am mancat din traista ca romanul,am hranit si acele stancute ,care sunt destul de ,,obraznice uneori ",din bucata mea de paine si am coborat cu inma plina de frumusete,dar si cu parere de rau,pentru ca timpul ma presa,trebuia pana spre seara sa ajung in zona Lauterbrunnen-Grindelwald,sub Jungfrau ,sa-mi caut cazare,neavand nimic rezervat.
...cu regrete ca nu am mai multe fotografii va impartasesc si voua cateva.